Oameni și locuri

Din când în când, consacratul perdant la primăria Piatra Neamț, Cătălin Drăgușanu, are izbucniri belicoase, mai cu seamă în preajma publicării sondajelor de opinie, care înregistrează fără echivoc eșecul PNL-ului – partid în care s-a înscris din septembrie și pe listele căruia candidează de pe poziția 3 la Camera Deputaților. Oameni suntem și îi înțelegem nervozitatea: PNL-ul e la pământ! Totuși, merită amintit că, înainte de a se refugia sub umbrela PNL-ului, deputatul Drăgușanu fusese pur și simplu dat afară din ALDE, unde ocupa funcția de co-președinte al filialei nemțene. Motivele au fost numeroase, dar se pare că un fapt grav a atârnat mai mult decât altele în decizia organizației: Cătălin Drăgușanu s-a remarcat printr-o totală lipsă de implicare în activitățile filialei, trăind într-un univers paralel și iluzoriu totodată, în care el trebuia să devină automat atât primar la Piatra Neamț, cât și deputat la București. Asta, desigur, fără efort, doar prin firea lucrurilor. Și pentru că a fost mult prea încrezător în steaua sa norocoasă, măcar pentru aceste două obiective, Drăgușanu n-a făcut absolut nimic! În plus, și partidul a înregistrat pierderi, ceea ce a declanșat, mai apoi, o analiză internă. Cum cei de la filiala nemțeană ALDE nu aveau în organigramă o funcție de conducere pur decorativă, în care să evolueze Drăgușanu, au adoptat soluția care se impunea: l-au dat afară fără menajamente.

La vremea respectivă, presa nemțeană observa anumite fisuri în personalitatea integră a deputatului, care ar fi plecat de la ALDE cu tot cu banii filialei și cu chitanțierul aferent. Se impunea, așadar, o plângere penală:

”Este bine ca domnul Drăguşanu să nu uite că mai are datorii la fostul lui partid! Paradoxal este că domnul Drăguşanu, care tot cerea mereu criterii de integritate, s-a integrat acum în PNL dar cu chitanţierele şi fără să predea gestiunea la ALDE. Dacă până miercuri domnul Drăguşanu nu se prezintă cu chitanţiere, bani şi tot ce are de predat, vom face plângere penală pentru delapidare. E cam ciudat să tot vorbeşti de criterii de integritate şi să te integrezi în banii partidului…”

Cuvintele îi aparțin lui Ion ASAFTEI, astăzi , vicepreședinte al CJ și candidat la Camera Deputaților din partea ALDE Neamț.

Nu știm dacă, până la urmă, plângerea penală a mai fost depusă, în schimb, discursul lui Drăgușanu a devenit din ce în ce mai radical, căpătând accente dramatice atunci când se referă la Daniel CHIȚOIU- cel care candidează în poziția 1 pe listele ALDE Neamț la Camera Deputaților. S-a observat acest fapt și în conferința de presă a PNL Neamț de pe 2 decembrie. Ideea că a fost înlocuit cu “un domn trimis de undeva să candideze la Neamţ”îl macină și îi provoacă insomnii deputatului. În fața unui reputat specialist, precum și a unui om politic cu realizări notabile, Cătălin Drăgușanu alege limbajul defăimător. Tocmai el… Nu e cazul să facem comparații, ci doar să subliniem: deputatul Drăgușanu nu și-a legat numele de nicio realizare în Neamț. La acest capitol a punctat ferm: zero!

Acum, în locul unor proiecte și a unui program viabil, cu care să se prezinte în fața electoratului, Drăgușanu trece la atacuri cu iz de insultă.

Îi sugerăm domnului Drăgușanu să nu facă economie de generoasele elemente de propagandă din recuzita partidului, care au consacrat retorica PNL-ului, umplând-o de penibil.

Febra alegerilor şi targeturile impuse, de la centru, partidelor precum PSD sau PNL ar putea genera polarizarea voturilor, ceea ce ar însemna absolutism politic în Consiliul Local Piatra Neamţ, ca pe vremea guvernării PDL.

Cu toţii am trăit  acele vremuri în care Ştefan şi majoritatea sa politică absolută au făcut ce au vrut cu oraşul, îngropându-l în datorii.

Pluripartidismul politic, câştigat de români după Revoluţia din 1989 nu şi-a dovedit utilitatea, cel puţin la nivel de Piatra Neamţ, vechiul PCR fiind înlocuit pe rând de PSD şi ulterior de PDL.

Asta a făcut ca ideile liderilor politici, fie ele şi halucinante, să fie aprobate în unanimitate de consilieri servili, puşi în Consiliul Local doar pentru a vota ce trebuie şi a nu pune întrebări “inutile”.

Alegerile de duminică oferă pietrenilor, poate pentru prima dată după 26 de ani, posibilitatea de a se bucura de pluripardidism politic, mai mult decât atât, de a avea consilieri locali care să le reprezinte cu adevarat interesele.

ALDE, Alianta Liberalilor şi Democraţilor, în fapt ADEVĂRATUL  PNL, este partidul ce va fi atât un factor de echilibru între interesele hrăpăreţe ale celor doua partide PSD şi PNL cât şi un liant responsabil între locuitorii oraşului şi acţiunile şi deciziile Consiliului Local.

A mai rămas foarte puţin până în momentul în care pietrenii vor decide soarta oraşului, spre ce se va îndrepta; spre PSD, spre PNL sau …spre ECHILIBRU.

Este de datoria noastră să ne asumăm soarta acestui frumos oraş şi, dacă noi am suportat ani de zile sfidarea şi furturile ordonate politic, asistând fără a putea face practic nimic,  a venit timpul să ne gândim la ce oferim copiilor noştri.

0 881

Consiliul Judeţean al Elevilor şi-a făcut planurile, în mare, pentru acest an şcolar. Sunt multe şi ambiţioase. Despre ele am dicutat cu preşedintele CJE Neamţ, Cătălin Zugravu, după prima Adunare Generală a CJE Neamţ, desfăşurată
săptămâna trecută.
– Cătălin, care sunt proiectele imediate ale Consiliului Elevilor?
– Luni, decembrie, vom desfăşura, din postura de partener, proiectul naţional “De 1 Decembrie, Zâmbeşte!” în tot judeţul. În următoarele două săptămâni, preconizăm că în toate şcolile din judetul Neamt vor fi implementate “Căsuţele Poştale ale Elevilor”.
– Şi cele de viitor?
– Pe plan mediu, avem în vedere un proiect de training pentru preşedinţii de Consilii Şcolare ale Elevilor, pentru a creşte eficienţa proiectelor pe care aceştia le desfăşoară în şcoli şi pentru a le dezvolta spiritul civic şi reprezentativ.
– Ce speri de al acest an şcolar?
– În ceea ce priveşte Consiliul Judeţean al Elevilor, am aşteptări foarte mari. Anul acesta, ne vom axa foarte mult şi pe reprezentativitate, cu precădere pe mediile dezavantajate. Vom conduce campanii pentru combaterea unor probleme notorii, precum absenteismul, abandonul şcolar, violenţa şi discriminarea. Mai mult decât atât, datorită “Căsuţelor Poştale ale Elevilor”, vom reuşi să eficientizăm considerabil identificarea problemelor şi nevoilor elevilor. În paralel, ne vom ocupa şi de bine-cunoscuta ramura a proiectelor. Va trebui să muncim foarte mult şi să dublăm numărul şedinţelor faţă de anul trecut, având în vedere că vrem să ne dezvoltăm pe ambele ramuri. Prima Adunare Generală m-a lăsat plăcut impresionat. Deja se vede cum se conturează o echipă unitaă, entuziasmată, pregătită şi gata de muncă! Până la urmă, de asta suntem aici: să muncim pentru elevii pe care îi reprezentăm.
– Concret, ce v-aţi propus ca proiecte?
– Anul acesta, pe lânga proiectele desfăşurate în anii precedenţi, aducem câteva noutăţi. “Târgul Carierelor de Succes”, “Drepturi, obligaţii, informare”, “Liga Voluntarilor Nemţeni”, “Vino la şcoală cu bicicleta!” şi “Festivalul CJE” sunt doar cateva din titlurile pe care elevii nemţeni le vor auzi în acest an şcolar.
– Un mesaj pentru elevi?
– Îi rog pe elevii nemţeni să nu uite că au drepturi! Îi rog să nu uite că au reprezentanţi! Îi rog să nu uite că suntem aici pentru ei, suntem aici pentru a fi mediatorii dintre sistemul educaţional şi elevi! Îi rog să nu uite de valorile fundamentale ale democraţiei: implicare, informare, spirit civic! În incheiere, îi rog să lupte pentru comunitatea din care fac parte, pentru drepturile lor şi să nu ezite niciodată să apeleze la reprezentanţii lor! Suntem aici pentru elevi, pentru toţi!

0 1225

Colegiul Naţional Petru Rareş este în sărbătoare. Săptămâna aceasta, prestigioasa instituţie de învăţământ nemţeană aniversează 145 de ani de activitate prin numeroase manifestări. Miercuri, a fost dezvelit bustul domnitorului care dă numele liceului, Petru Rareş, iar joi are loc o conferinţă festivă dedicată Zilei Naţionale şi aniversării Colegiului Naţional Petru Rareş. Elevii şi profesorii de aici dedică acestei sărbători şi o serie de rezultate de excepţie obţinute în olimpiadele şi concursurile şcolare, în care liceul pietrean a avut medaliaţi până la nivel internaţional. Unul dintre dascălii care au contribuit la seria reuşitelor este prof. Grigoruţă Oniciuc, care ne-a acordat un scurt interviu şi în calitate de director adjunct al CN Petru Rareş.

-Domnule director, cum se păstrează excelenţa la Rareş de 145 de ani?
-Excelenţa se păstrează natural. Există o selecţie naturală care se face, se pare. La noi ajung copii foarte buni, iar mediul de aici le oferă posibilitatea să se formeze şi să fie excelenţi în felul acesta. Este un mediu care stimulează dorinţa de a performa.
– Puteţi să vă imaginaţi Rareşul peste 145 de ani?
– Este complicat de răspuns, dar sigur excelenţa va fi la loc de cinste. Acest spirit al Rareşului, care înseamnă neîndoielnic performanţă prin excelenţă, sigur va dăinui.
– Ce le răspundeţi celor care spun că şcoala nu mai contează în ziua de astăzi?
– Să vină la Rareş, să vadă că nu este aşa.
– Cu ce se mândreşte Rareşul cel mai mult?
– Cu elevii, cu profesorii din şcoală şi rezultatele obţinute. Adevărate.
– Pentru domnia voastră, ce înseamnă Petru Rareş?
– O şansă unică. Nu sunt de foartă multă vreme aici, dar ceea ce am găsit şi mă refer la materialul uman, copiii în primul rând, este deosebit. Am avut posibilitatea să lucrez şi în alte colective şi m-am convins: atunci când ai material bun, ai o şansă în viaţă de a-ţi demonstra ţie, nu altora, că nu ai greşit alegând profesia de profesor.
– Nu sunteţi aici de mult timp, însă aţi avut realizări extraordinare.
– A fost un vis al tinereţii mele. Nu am avut această şansă în altă parte, pentru că, aici, copiii sunt, într-adevăr, extraordinari. Rezultatele sunt ale lor. Eu pot doar să-i antrenez foarte bine pentru a obţine aceste rezultate. Pur şi simplu nu ştiu cum s-a întâmplat. Totul a venit de la o zi la alta, firesc. Am lucrat cu plăcere şi probabil ăsta este spiritul Rareşului. Să poţi lucra de plăcere, cu plăcere, împreună cu oameni minunaţi. Şi toţi colegii mei au performanţe. Pentru mine, marea împlinire constă în aceea că acum pot spun, într-adevăr, că nu mi-am greşit profesia şi a meritat această aşteptare.
– Ce vă doriţi la această aniversare?
– Sper ca şi în continuare să fim sănătoşi, să putem duce mai departe acest spirit al Rareşului, al performanţei.

Tatuajele au câştigat tot mai mult teren, adică epidermă, în ultimii ani, în România. Amatori există şi în Piatra Neamţ, unde artiştii tatuatori sunt puţini, dar buni. Unul dintre ei este Mihai Macovei. Dintr-o pasiune, și anume desenul, a dezvoltat o meserie, cea de artist tattoo, din care şi-a făcut şi o afacere. Ne-am revăzut în această toamnă, după mai bine de un an. În 2013, realizasem un interviu pentru un alt site. 2014 nu a fost cel mai bun, ca business, dar artistul de 27 de ani speră să îşi poată face tatuajele în continuare la Piatra Neamţ.
„Clienţii mei sunt mai mult din exterior. Români care muncesc afară şi vin vara în concediu. Lunile august şi septembrie ar fi trebuit să fie pline. Anul acesta, însă, nu prea a venit lumea acasă. Am renunţat şi la studio, pentru că devenise prea costisitor. Nevoia mă îndeamnă să plec şi eu afară, dar eu vreau să rămân”, spune pietreanul.
Dacă ar pleca în străinătate, unde se pot face bani frumoşi din tatuaje, dar există şi multă incertitudine, Mihai şi-ar pierde clienţii siguri de acasă. Aici, la o lună-două, fiecare dintre ei vrea să mai adauge ceva la un tatuaj vechi sau să îşi facă unul nou.
Clienţii pietreanului sunt de toate vârstele şi profesiile. Are adolescenţi care vin la tatuat cu părinţii pentru că nu sunt majori, până la oameni în toată firea, de 50-60 de ani. Mulţi se simt inspiraţi de tatuajele idolilor.
„Vreau un tatuaj ca a lui Beckham sau a lui Ruby, îmi spun clienţii. Doar vreo 15 la sută dintre ei îşi doresc ceva personalizat, că le-a murit cineva drag sau le-a născut soţia. Majoritatea copiază”, spune Mihai.
Mai sunt şi teribilişti care, la 17 ani, se declară îndrăgostiţi pe viaţă şi vor să-şi tatueze numele persoanei iubite. Pe ei, dar şi ceilalţi clienţi, artistul tattoo îi sfătuieşte să reflecteze bine asupra acestui lucru înainte. Pentru că există riscul ca la 18 ani să îţi scrii pe un braţ „Mihaela, dragostea mea”, iar la 30 de ani să vrei să te însori cu Claudia.
„Înainte de a-i face tatuajul cuiva, îi las o clipă de răgaz pentru a se hotărî în privința acestuia. Îi reamintesc faptul că un tatuaj este permanent și ca este extrem de greu de îndepărtat. Şi de acoperit este la fel de dificil şi nu există garanţii de reuşită”, explică Mihai Macovei.
Acesta ne mai îndeamnă să cumpănim atunci când vrem să ne tatuăm şi asupra tatuatorului, a condiţiilor în care lucrează acesta. Pe la începuturile meseriei, tatua şi Mihai cu pix cu motoraş şi tuş din librărie, dar cel mai mult a experimentat pe propria-i piele pentru a deveni un profesionist. Piciorul său drept este plin de urmele primelor încercări.
„Am exersat şi pe piele artificială, banane şi mere, dar nu este acelaşi lucru. Până nu simţi acul pe piele şi nu ştii cum e durerea, nu poţi evolua”, mai explică artistul.
Chiar dacă nu este bogat, Mihai Macovei vrea să îşi înveţe şi fiul să tatueze. Spre deosebire de tatăl său, care a „orbecăit” mult până să devină profesionist, pentru că nu a avut mentori şi bani de materiale, acesta va avea un drum mai uşor. Iar dacă este talentat şi va munci, ar putea câştiga o pâine bună din arta tatuajului. Pentru că oamenii vor dori mereu să îşi impregneze bine un moment important din viaţă. Pe piele, în memorie, pe hârtie …

DSC_0941

0 907

Pe Ovidiu Slătineanu l-am întâlnit după câştigarea unui concurs de fotografie, desfăşurat la Piatra Neamţ. Când este vorba despre oraşul său, artistul de 33 de ani nu se dă în lături de la nimic. Îl fotografiază, îl pictează, îl filmează, orice pentru a-l face cunoscut, tentant pentru turişti şi, de ce nu, iubit. În interviul care urmează, însă, am vorbit cu Ovidiu mai mult despre un proiect care a devenit un mod de viaţă, dedicat culturii Cucuteni, despre care pietreanul consideră că merită să fie adevăratul brand de ţară.

-Ovidiu, sunt convins că ai răspuns de multe ori la această întrebare, dar pentru cititorii noştri, o să o repet: cum a apărut acest interes pentru Cucuteni?
– În 2009, am ajuns la Muzeul Cucuteni, trimis de profesorul Răileanu, cu o carte, „Ceramica populară românească”. Ironia sorţii, autorul se numeşte Barbu Slătineanu. Neştiind nimic despre muzeu, am căutat pe internet. Am scris pe Facebook Cucuteni şi nimic, nimic. Atunci, m-a trăsnit: we need a page. Iar primul mesaj pe care l-am scris a fost ceva de genul: „Ruşine să ne fie, ca neam”. Mi s-a părut stupid că am ajuns eu, un neica nimeni de la etajul trei, să scriu despre cultura Cucuteni. Nu aşa trebuia să se întâmple. Trebuia să fie o chestie de importanţă naţională, având această cultură unică.
– Una care este considerată un leagăn al civilizaţiei.
– Formatorii primelor oraşe europene provin tot din cultura Cucuteni. Se adunau sate multe, care aveau şi case cu etaj, până se ajungea şi la 20000 de locuitori. Istoria ne vorbeşte despre ginte şi triburi de maximum 2000 de locuitori. Ei, imaginează-ţi unul dintr-o gintă cu 300 de oameni că venea la Piatra Neamţ sau Bodeşti, Girov ori Căciuleşti şi vedea o comunitate de 17000 de oameni. E ca şi cum l-aş duce pe unul din vârful munţilor pe pod la New York. Cam acesta era impactul şi atunci.
Aşadar, fondatorii civilizaţiei, societăţii, aşa cum o ştim noi astăzi, sunt cucutenii. Este cea mai longevivă cultură de pe planetă, cu 2500 de ani de pace. Singura civilizaţie pacifistă pe un fundament nonsclavagist. Deţine cel mai mare patrimoniu ceramic atribuit vreunei culturi. Are numai atribute de cel mai, singurul, unicul, unica. Acum, înţelegi cum l-am văzut eu ca brand de ţară?
-Dacă este aşa de importantă pentru noi, pentru cultura universală, de ce nu s-a făcut nimic pentru promovarea Cucutenilor?
-Am fost comunişti peste 50 de ani. În această perioadă, nu s-au transmis raportări către Centrele internaţionale de studii. Cultura Cucuteni este descoperită de 130 de ani. Neoficial, de 167 de ani. Prima dată, s-au făcut descoperiri în spatele şcolii Văleni Neamţ, dar arheologii nu şi-au dat seama de importanţa acestora şi le-au atribuit unei alte culturi, mai îndepărtate, 2000 de ani mai târziu, getodacice. După 37 de ani, Teodor Burada face descoperiri în judeţul Iaşi, la Cucuteni, şi îşi dă seama că este altceva. Au mai trecut, însă, încă 25 de ani până a venit Hubert Schmidt, un austriac cu bani, ca să înceapă cercetările oficiale. Au mai trebuit cam tot atâţia ani până să se facă prima monografie. Prima monografie despre Cucuteni este scrisă de un preot, Constantin Mătase. Asta ca să nu se mai spună că este o civilizaţie pagână. Cercetările în România au continuat şi în perioada comunismului, dar nu s-au făcut raportări în afara ţării. Cărţile de istorie s-au scris fără cultura Cucuteni. Despre ea ştiau la un moment dat doar 500 de oameni de pe toată planeta asta. De asta nu este indexată pe nici un site.
Noi, la asociaţie, asta facem. Trimitem comunicări, mail-uri cu poze, filmuleţe, să apară materiale despre această cultură. Nu facem ceva genial, vrem să intrăm în rândul lumii cu această cultură străveche.
-Vorbeşti despre Asociaţia NeoKoolt, pe care ai fondat-o. Ce proiecte derulaţi?
-Noi ne-am axat pe campanie de conştientizare. Mândria noastră este pagina de facebook Cucuteni, care a avut peste două milioane de vizualizări în primul an. Mi s-a părut enorm, având în vedere că era jurnalul meu, cum am descoperit eu cultura Cucuteni, nu era o pagină istorică. Am învăţat şi eu odată cu oamenii. Am făcut şi o revistă. Am fost sprijiniţi și nu am întâlnit pe nimeni până acum care să fie împotriva proiectului.
– Ce părere ai despre descoperirile arheologice de la Poiana Cireşului?
– Acolo se fac săpături de prin 1965. Se pare că pe Valea Bistriţei există un strat care corespunde perioadei de 20000 de ani. Nicăieri nu mai există în ţară. Este posibil ca Valea Bistriţei să fi avut câteva grade mai jos şi să fi fost apa vizibilă. Apa aducea turmele de reni. Pe lângă ele s-au format comunităţile omeneşti. Noi am găsit o aşezare vânătorească de debitare. Ciudat este că am descoperit bijuterii, printre care un colier de melci foarte fin care a rezistat 35000 de ani. S-a făcut datarea precisă cu carbon. Aşadar, primele descoperiri din cultura Cucuteni s-au făcut la Văleni, apoi prima statuetă de tip Venus la Poiana Cireşului, iar 50 de metri mai încolo este Cetatea Bâtca Doamnei, Petrodava, care are strat Cucuteni, strat getodacic şi strat dacic. Aceasta dovedeşte că au trăit şi în afara arcului carpatic triburi civilizate, nu doar barbari, cum se ştie. Cetatea ar avea nevoie însă de 50 de ani de studiu şi 100 de milioane de euro pentru că este triplu stratigrafic şi nu poţi cerceta un strat fără să le afectezi celelalte.
– Cum mai merge campania pentru un nou brand al României?
-Acum, ne organizăm într-un cluster, începând de pe plan local. În Neamţ colaborăm cu organizaţii ca Valea Ozanei, Forumul Montan, Renaşterea Bicazului şi vom încerca, fiecare cu responsabilităţi zonale, să facem oamenii să îşi cunoască şi să îşi respecte originile. Să înţeleagă că merită mai mult decât o frunză care să îi reprezinte la nivel internaţional.
Pentru că tot este vorba despre brand de ţară şi promovare, România pierde anual 37 de miliarde de dolari din cauza prostului manageriat al turismului prin prisma unui brand fără coloană. O frunză nu caracterizează un popor milenar. Mexicul, Egiptul, care şi-au pus ca brand cea mai veche chestie din existenţă, au avut succes. Din nou, nu este ceva genial ce vrem noi, încercăm să aplicăm ce au făcut alţii cu succes.
-Eşti mândru că eşti român?
-În ultimii cinci ani, sunt mândru că sunt nemţean. Am descoperit comoara în grădină la mine, după ce am umblat prin toată Europa. Adică muzeul Cucuteni, despre care nu ştiam nimic.
-Proiecte de viitor?
-Eu confund personajul Ovidiu Slătineanu de la NeoKoolt cu Ovidiu Slătineanu omul. Nu mai există job, timp liber, pasiuni. Tot ceea ce fac se leagă de promovarea oraşului, dezvoltarea turismului. Aşteptăm parteneri eligibili pentru accesarea fondurilor europene. Noi nu vrem să cheltuim bugetul local, ci venim cu soluţia să obţinem fonduri pe o linie de credit care nu este accesată. Putem face rebranding fără să cheltuim banii noştri.
-Şi cum ai convinge turiştii să vină în Piatra Neamţ? Doar cu centrul vechi şi telegondola?
-Noi am făcut un proiect în trei etape, fiecare cu câte trei paşi. Adică 9 paşi, pe o perioadă de 5 ani. Ca să ajungem la un nivel să conştientizeze toţi operatorii comerciali că au nevoie de implementarea brandului zeiţei Cucuteni. De exemplu, la cafea, să fie fursecuri cu spirală. Nu câştigă nimeni în mod direct ceva. Dar senzaţia asta de aşteptare a turistului cu braţele deschise îl face pe acesta să se simtă bine. Dacă îl ardem la preţ într-un bar, iar taxiul îi ia o suta de lei … Şi aşa ajung turiştii greu în Piatra Neamţ.
– Un mesaj pentru pietreni, pentru nemţeni?
– M-aş bucura dacă ar exista mai multă curiozitate asupra structurii acestui ţinut în care trăim noi astăzi. Am un motto: „Când totul este un haos, te întorci la origini, vezi unde ai greşit şi o iei de la început”. Iar originile noastre sunt Cucuteni.