Tags Posts tagged with "piatra neamt"

piatra neamt

0 1226

Colegiul Naţional Petru Rareş este în sărbătoare. Săptămâna aceasta, prestigioasa instituţie de învăţământ nemţeană aniversează 145 de ani de activitate prin numeroase manifestări. Miercuri, a fost dezvelit bustul domnitorului care dă numele liceului, Petru Rareş, iar joi are loc o conferinţă festivă dedicată Zilei Naţionale şi aniversării Colegiului Naţional Petru Rareş. Elevii şi profesorii de aici dedică acestei sărbători şi o serie de rezultate de excepţie obţinute în olimpiadele şi concursurile şcolare, în care liceul pietrean a avut medaliaţi până la nivel internaţional. Unul dintre dascălii care au contribuit la seria reuşitelor este prof. Grigoruţă Oniciuc, care ne-a acordat un scurt interviu şi în calitate de director adjunct al CN Petru Rareş.

-Domnule director, cum se păstrează excelenţa la Rareş de 145 de ani?
-Excelenţa se păstrează natural. Există o selecţie naturală care se face, se pare. La noi ajung copii foarte buni, iar mediul de aici le oferă posibilitatea să se formeze şi să fie excelenţi în felul acesta. Este un mediu care stimulează dorinţa de a performa.
– Puteţi să vă imaginaţi Rareşul peste 145 de ani?
– Este complicat de răspuns, dar sigur excelenţa va fi la loc de cinste. Acest spirit al Rareşului, care înseamnă neîndoielnic performanţă prin excelenţă, sigur va dăinui.
– Ce le răspundeţi celor care spun că şcoala nu mai contează în ziua de astăzi?
– Să vină la Rareş, să vadă că nu este aşa.
– Cu ce se mândreşte Rareşul cel mai mult?
– Cu elevii, cu profesorii din şcoală şi rezultatele obţinute. Adevărate.
– Pentru domnia voastră, ce înseamnă Petru Rareş?
– O şansă unică. Nu sunt de foartă multă vreme aici, dar ceea ce am găsit şi mă refer la materialul uman, copiii în primul rând, este deosebit. Am avut posibilitatea să lucrez şi în alte colective şi m-am convins: atunci când ai material bun, ai o şansă în viaţă de a-ţi demonstra ţie, nu altora, că nu ai greşit alegând profesia de profesor.
– Nu sunteţi aici de mult timp, însă aţi avut realizări extraordinare.
– A fost un vis al tinereţii mele. Nu am avut această şansă în altă parte, pentru că, aici, copiii sunt, într-adevăr, extraordinari. Rezultatele sunt ale lor. Eu pot doar să-i antrenez foarte bine pentru a obţine aceste rezultate. Pur şi simplu nu ştiu cum s-a întâmplat. Totul a venit de la o zi la alta, firesc. Am lucrat cu plăcere şi probabil ăsta este spiritul Rareşului. Să poţi lucra de plăcere, cu plăcere, împreună cu oameni minunaţi. Şi toţi colegii mei au performanţe. Pentru mine, marea împlinire constă în aceea că acum pot spun, într-adevăr, că nu mi-am greşit profesia şi a meritat această aşteptare.
– Ce vă doriţi la această aniversare?
– Sper ca şi în continuare să fim sănătoşi, să putem duce mai departe acest spirit al Rareşului, al performanţei.

0 908

Pe Ovidiu Slătineanu l-am întâlnit după câştigarea unui concurs de fotografie, desfăşurat la Piatra Neamţ. Când este vorba despre oraşul său, artistul de 33 de ani nu se dă în lături de la nimic. Îl fotografiază, îl pictează, îl filmează, orice pentru a-l face cunoscut, tentant pentru turişti şi, de ce nu, iubit. În interviul care urmează, însă, am vorbit cu Ovidiu mai mult despre un proiect care a devenit un mod de viaţă, dedicat culturii Cucuteni, despre care pietreanul consideră că merită să fie adevăratul brand de ţară.

-Ovidiu, sunt convins că ai răspuns de multe ori la această întrebare, dar pentru cititorii noştri, o să o repet: cum a apărut acest interes pentru Cucuteni?
– În 2009, am ajuns la Muzeul Cucuteni, trimis de profesorul Răileanu, cu o carte, „Ceramica populară românească”. Ironia sorţii, autorul se numeşte Barbu Slătineanu. Neştiind nimic despre muzeu, am căutat pe internet. Am scris pe Facebook Cucuteni şi nimic, nimic. Atunci, m-a trăsnit: we need a page. Iar primul mesaj pe care l-am scris a fost ceva de genul: „Ruşine să ne fie, ca neam”. Mi s-a părut stupid că am ajuns eu, un neica nimeni de la etajul trei, să scriu despre cultura Cucuteni. Nu aşa trebuia să se întâmple. Trebuia să fie o chestie de importanţă naţională, având această cultură unică.
– Una care este considerată un leagăn al civilizaţiei.
– Formatorii primelor oraşe europene provin tot din cultura Cucuteni. Se adunau sate multe, care aveau şi case cu etaj, până se ajungea şi la 20000 de locuitori. Istoria ne vorbeşte despre ginte şi triburi de maximum 2000 de locuitori. Ei, imaginează-ţi unul dintr-o gintă cu 300 de oameni că venea la Piatra Neamţ sau Bodeşti, Girov ori Căciuleşti şi vedea o comunitate de 17000 de oameni. E ca şi cum l-aş duce pe unul din vârful munţilor pe pod la New York. Cam acesta era impactul şi atunci.
Aşadar, fondatorii civilizaţiei, societăţii, aşa cum o ştim noi astăzi, sunt cucutenii. Este cea mai longevivă cultură de pe planetă, cu 2500 de ani de pace. Singura civilizaţie pacifistă pe un fundament nonsclavagist. Deţine cel mai mare patrimoniu ceramic atribuit vreunei culturi. Are numai atribute de cel mai, singurul, unicul, unica. Acum, înţelegi cum l-am văzut eu ca brand de ţară?
-Dacă este aşa de importantă pentru noi, pentru cultura universală, de ce nu s-a făcut nimic pentru promovarea Cucutenilor?
-Am fost comunişti peste 50 de ani. În această perioadă, nu s-au transmis raportări către Centrele internaţionale de studii. Cultura Cucuteni este descoperită de 130 de ani. Neoficial, de 167 de ani. Prima dată, s-au făcut descoperiri în spatele şcolii Văleni Neamţ, dar arheologii nu şi-au dat seama de importanţa acestora şi le-au atribuit unei alte culturi, mai îndepărtate, 2000 de ani mai târziu, getodacice. După 37 de ani, Teodor Burada face descoperiri în judeţul Iaşi, la Cucuteni, şi îşi dă seama că este altceva. Au mai trecut, însă, încă 25 de ani până a venit Hubert Schmidt, un austriac cu bani, ca să înceapă cercetările oficiale. Au mai trebuit cam tot atâţia ani până să se facă prima monografie. Prima monografie despre Cucuteni este scrisă de un preot, Constantin Mătase. Asta ca să nu se mai spună că este o civilizaţie pagână. Cercetările în România au continuat şi în perioada comunismului, dar nu s-au făcut raportări în afara ţării. Cărţile de istorie s-au scris fără cultura Cucuteni. Despre ea ştiau la un moment dat doar 500 de oameni de pe toată planeta asta. De asta nu este indexată pe nici un site.
Noi, la asociaţie, asta facem. Trimitem comunicări, mail-uri cu poze, filmuleţe, să apară materiale despre această cultură. Nu facem ceva genial, vrem să intrăm în rândul lumii cu această cultură străveche.
-Vorbeşti despre Asociaţia NeoKoolt, pe care ai fondat-o. Ce proiecte derulaţi?
-Noi ne-am axat pe campanie de conştientizare. Mândria noastră este pagina de facebook Cucuteni, care a avut peste două milioane de vizualizări în primul an. Mi s-a părut enorm, având în vedere că era jurnalul meu, cum am descoperit eu cultura Cucuteni, nu era o pagină istorică. Am învăţat şi eu odată cu oamenii. Am făcut şi o revistă. Am fost sprijiniţi și nu am întâlnit pe nimeni până acum care să fie împotriva proiectului.
– Ce părere ai despre descoperirile arheologice de la Poiana Cireşului?
– Acolo se fac săpături de prin 1965. Se pare că pe Valea Bistriţei există un strat care corespunde perioadei de 20000 de ani. Nicăieri nu mai există în ţară. Este posibil ca Valea Bistriţei să fi avut câteva grade mai jos şi să fi fost apa vizibilă. Apa aducea turmele de reni. Pe lângă ele s-au format comunităţile omeneşti. Noi am găsit o aşezare vânătorească de debitare. Ciudat este că am descoperit bijuterii, printre care un colier de melci foarte fin care a rezistat 35000 de ani. S-a făcut datarea precisă cu carbon. Aşadar, primele descoperiri din cultura Cucuteni s-au făcut la Văleni, apoi prima statuetă de tip Venus la Poiana Cireşului, iar 50 de metri mai încolo este Cetatea Bâtca Doamnei, Petrodava, care are strat Cucuteni, strat getodacic şi strat dacic. Aceasta dovedeşte că au trăit şi în afara arcului carpatic triburi civilizate, nu doar barbari, cum se ştie. Cetatea ar avea nevoie însă de 50 de ani de studiu şi 100 de milioane de euro pentru că este triplu stratigrafic şi nu poţi cerceta un strat fără să le afectezi celelalte.
– Cum mai merge campania pentru un nou brand al României?
-Acum, ne organizăm într-un cluster, începând de pe plan local. În Neamţ colaborăm cu organizaţii ca Valea Ozanei, Forumul Montan, Renaşterea Bicazului şi vom încerca, fiecare cu responsabilităţi zonale, să facem oamenii să îşi cunoască şi să îşi respecte originile. Să înţeleagă că merită mai mult decât o frunză care să îi reprezinte la nivel internaţional.
Pentru că tot este vorba despre brand de ţară şi promovare, România pierde anual 37 de miliarde de dolari din cauza prostului manageriat al turismului prin prisma unui brand fără coloană. O frunză nu caracterizează un popor milenar. Mexicul, Egiptul, care şi-au pus ca brand cea mai veche chestie din existenţă, au avut succes. Din nou, nu este ceva genial ce vrem noi, încercăm să aplicăm ce au făcut alţii cu succes.
-Eşti mândru că eşti român?
-În ultimii cinci ani, sunt mândru că sunt nemţean. Am descoperit comoara în grădină la mine, după ce am umblat prin toată Europa. Adică muzeul Cucuteni, despre care nu ştiam nimic.
-Proiecte de viitor?
-Eu confund personajul Ovidiu Slătineanu de la NeoKoolt cu Ovidiu Slătineanu omul. Nu mai există job, timp liber, pasiuni. Tot ceea ce fac se leagă de promovarea oraşului, dezvoltarea turismului. Aşteptăm parteneri eligibili pentru accesarea fondurilor europene. Noi nu vrem să cheltuim bugetul local, ci venim cu soluţia să obţinem fonduri pe o linie de credit care nu este accesată. Putem face rebranding fără să cheltuim banii noştri.
-Şi cum ai convinge turiştii să vină în Piatra Neamţ? Doar cu centrul vechi şi telegondola?
-Noi am făcut un proiect în trei etape, fiecare cu câte trei paşi. Adică 9 paşi, pe o perioadă de 5 ani. Ca să ajungem la un nivel să conştientizeze toţi operatorii comerciali că au nevoie de implementarea brandului zeiţei Cucuteni. De exemplu, la cafea, să fie fursecuri cu spirală. Nu câştigă nimeni în mod direct ceva. Dar senzaţia asta de aşteptare a turistului cu braţele deschise îl face pe acesta să se simtă bine. Dacă îl ardem la preţ într-un bar, iar taxiul îi ia o suta de lei … Şi aşa ajung turiştii greu în Piatra Neamţ.
– Un mesaj pentru pietreni, pentru nemţeni?
– M-aş bucura dacă ar exista mai multă curiozitate asupra structurii acestui ţinut în care trăim noi astăzi. Am un motto: „Când totul este un haos, te întorci la origini, vezi unde ai greşit şi o iei de la început”. Iar originile noastre sunt Cucuteni.

0 295

 

Paul Ciuci – voce, , Lelut Vasilescu – tobe, Adrian Kiseleff – clape si Alex Miu – tobe, vin sa lanseze ultimul lor single ” AM CURAJ “, lansat oficial in Bucuresti pe 16 noiembrie, prima piesa de pe viitorul album COMPACT care va fi lansat in primavara anului 2015 dar sa si cante despre fata din vis, despre prietenie, despre ….. un mereu un alt inceput, despre cum suntem totul pentru ei , si despre multe altele adunate de-a lungul celor 34 de ani de activitate !

Bilet de intrare 35 ron / persoana pana Vineri 28 noiembrie, 40 ron / persoana in ziua spectacolului !
Biletele de gasesc incepand de astazi la bar !
Rezervari si informatii 0233.622976

0 189

Vă așteptăm în fiecare duminică in Arrena Pub la Pop Quiz, concurs de cultură generală cu premii surpriză, de la ora 18:00, iar de la 19:00 vă invităm alături de noi la cel mai nebun Karaoke, cu Tudor Razvan Petrache.

Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Extensia Piatra-Neamț, prezintă miercuri, 19 noiembrie 2014, ora 17.00, la Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu” din Piatra-Neamț, un recital de jazz standard și evergreen-uri.
Recitalul va fi susținut de studenții clasei de jazz a facultății, conducerea muzicală Dumitru Sascău; la pian, Radu Oțel.
Intrarea este liberă, vă așteptăm în număr cât mai mare.